Termoizolarea pardoseli

Termoizolarea pardosei se face cu acelasi scop,  ca si in cazul termoizolari peretilor. Prin pardoseala se pierde cam 5% din caldura casei. De aceea, este necesar si termoizolarea pardosei.

Termoizolarea se poate face, inainte de turnarea placi peste parter, sau dupa, peste  placa. De preferat ar fi primul caz. In functie de cazul ales, termizolarea se face:

In primul caz, cand termoizolarea se face inainte de turnarea placi, se folosesc o serie de pasi. Primul pas dupa compactarea terenului, este aplicarea unui strat de nisip  peste balast. Acest strat se pune pentru a acoperi pietrele care pot sparge folia. Folia se aseaza dupa compactarea nisipului, peste ea asezandu-se polistirenul extrudat. Extrudatul se armeaza cu plasa, de plasa urmand a fi prins extrudatul, prin niste scoabe, fara a sparge folia. Aceste scoabe se utilizeaza pentru a tine placile de polistiren, atunci cand este turnat betonul pentru placa, acestea putandu-se deplasa de la locul lor (fig.1).

Pasul doi, atunci cand termoizolarea se face peste placa, este mai simpla. Se aseaza folia de polietilena, apoi  polistirenul extrudat, se armeaza cu plasa, peste care se trage o sapa de egalizare. Grosimea sapei peste polistirenul extrudat va fi de minimum 45 mm, o grosmie inferioara duce la fisurarea acesteia. In acest caz in locul foliei de polietilena se pot  folosi placi subtiri din polistiren extrudat (fig.2).

Instalatie de incalzire cu circulatie naturala

Instalatia de incalzire cu circulatie naturala este o instalatie fara sistem de pompare. Principiul care sta la baza acestui sistem este acela al dilatari apei prin incalzire si al contractari prin racire . Un volum de apa calda va fi mai usor, decat un acelasi volum de apa rece.

Instalatia poate fi gandita ca o mare conducta circulara plina cu apa. Daca se incalzeste intr-un punct C, atunci zona A va fi plin cu apa calda, iar zona  R cu apa rece. Dilatarea apei, provenita din incalzire, va fi preluata de vasului de expansiune E. Greutatea coloanei de apa din zona A este mai mica decat a coloanei din zona R, astfel apa cu temperatura mai redusa, va trece  spre zona inferioara, iar apa cu temperatura mai ridicata va ajunge la limita superioara. Va rezulta, prin urmare o circulatie continua a apei in circuit inchis.

Distributia poate fi:

• superioara monotubulara,
• superioara bitubulara,
• inferioara bitubulara.

Instalatie de incalzire prin pardoseala

De ce instalatie de incalzire prin pardoseala?

Poate fi incalzire cu prin convectorae, instalatie clasica cu radiatoare, incalzire electrica prin pardoseala sau incalzire prin pardoseala cu agent termic, sau orice alt sistem de incalzire. Toate urmaresc sa indeplineasca cateva criterii, cum ar fi: costurile instalatiei, consumul de energeie necesar instalatiei pentru a asigura caldura necesara, confortul termic, estectica. In functie de criteriul dorit, se alege tipul instalatie de incalzire.

Costul unei instalatii de incalzire prin pardoseala in comparatie cu cel clasic, cu radiatoare,  este mai ridicat, in schimb instalatia de incalzire prin paroseala are alte atuuri deloc neglijabile, cum ar fi:

• agentul termic este incalzit la o temperatura maxim de 30 ° C fata de instalatia clasica care ajunge la 65 ° C, deci un consum de energie mai scazut;
• estetic – practic sistemul de incalzire prin pardoseala nu exista in casa dumneavoastra, doar il simtiti;
• confortul termic este mult ridicat:

1. Calitatea aerului interior este mai buna, fata de alte forme de incalzire – picioare calde in timp ce aerul respirat este mai rece.
2. Ofera conditii igienice superioare – nu se formeaza condens, pardoseala va fi mereu uscata.

Ce ne trebuie si cum se executa o astfel de instalatie?

Inainte de inceperea executari unei instalatii de incalzire (indiferent de sistemul dorit), se face calculul termic (conform STAS 1907) al imobilului; respectiv pentru fiecare incapere in parte. In functie de destinatia imobilului, rolul incaperi, gradul termic, se obtine un necesar termic, acesta se masoara in W.

Gradul termic este dat de elemetele ce cuprind spatiul destinat calcului, astfel: paroseala, plafon, pereti (grosime, materialele din care sunt compuse), termoizolatie (daca exista, tipul, grosimea, densitatea….etc.), spatii vitrate (tipul), usi(tipul), si nu in ultimul rand zona climatica din care face parte imobilul.

In functie de acesti factori se obtine un necesar termic pentru fiecare incapere. Se face suma coeficientilor pentru a se alege puterea centralei termice.

Acest calcul este necesar pentru fiecare imobil in parte inainte de alegerea oricarui sistem de incalzire, pentru dimensionare corecta a sistemului de incalzite.

Un calcul gresit al necesarului termic poate duce la subdimensionarea sistemului, ceea ce insemna ca instalatia nu va fata necesarului de caldura cerut, sau o supradimensionare cheltuindu-se bani in plus fara rost.

Alcatuirea sistemului.

Consta in inglobarea unei serpentine, prin care circula apa calda, intr-o sapa de beton turnata peste un strat de material izolator asezat pe placa de beton.

 

Pardoseala incalzitoare se compune din:

a) Strat izolator. Este realizat din polistiren expandat caserat cu folie de polietilena si se poate prezenta sub doua forme:
• cu ambele fete plane
• cu fata inferioara plana si cea superioara
profilata (preformata)

b) Tub. Majoritatea furnizorilor de sisteme de pardoseala ofera tuburi din polietilena reticulata, cu bariera de oxigen (PE-X). Diametrele uzuale nu depasesc 20 de mm exterior, cu grosimea peretelui de 2 mm. La lucrari speciale (hale, platforme exterioare,etc) se pot folosi si tuburi avand
dimensiuni de 25 x 3,5 sau 32 x 4,4 mm.

Dispunerea tubului se poate face in mai multe moduri, dupa cum se vede in imaginile urmatoare :

In mod obisnuit, pasul (distanta intre doua tuburi paralele) are valori cuprinse intre 5 si 30 cm, depinzand de incarcarea termica a pardoselii, temperatura admisa la suprafata acesteia, destinatia incaperii etc.

c) Plasa metalica sudata. Are dublu rol:

• armarea sapei de beton;
• repartizarea cat mai uniforma a caldurii
pe suprafata pardoselii
In general are ochiuri de 5 x 5 sau 10 x10 cm, iar sarma are diametrul de 2 ÷ 4 mm, zincata.

d) Sapa de beton aditivat. Are grosimea de 45 – 60 mm si inglobeza tubul si plasa metalica. La prepararea betonului se folosesc aditivi speciali care confera sapei o rezistenta sporita si o buna prelucrabilitate in faza de turnare.

e) Banda primetrala. Este o banda izolatoare, de grosime mica (cca 8-10 mm), elastica, care separa pardoseala incalzitoare de pereti, permitand dilatarile.

Se trece la dimensionare – se face dupa Manualul de incalzire prin pardoseala pus la dispozitie de cei de la Romstal.

Calculul analitic detaliat al unei instalatii de incalzire prin pardoseala este foarte laborios, presupune un aparat matematic destul de complex si un consum de timp considerabil.
Prin acest calcul, pornind de la necesarul de caldura al incaperii, se determina urmatoarele elemente ale instalatiei :
• Pasul intre tevi
• Lungimea totala a unei serpentine
• Numarul de serpentine (in cazul incaperilor
de dimensiuni mari)
• Regimul de temperaturi (tur si retur) din
serpentine
• Debite de apa calda din serpentine
• Pierderi de presiune in serpentine

Principiile de calcul sunt reglementate pe plan european prin norma EN 1264. Multi dintre furnizorii de astfel de sisteme si-au elaborat metodologii de proiectare proprii (inclusiv programe pe calculator), mai mult sau mai putin complicate.

Termosistem prin rate



Conform Ordonantei de urgenta Nr. 69 din 30 iunie 2010 privind reabilitarea termica a cladirilor de locuit, se pot obtine credite bancare cu garantie de la stat, pentru cei care nu au posibilitate sa isi reabiliteze termic locuinta.

ART.2

(1) Scopul prezentei ordonante de urgenta este facilitarea accesului asociatiilor de proprietari – persoane juridice fara scop patrimonial – si a proprietarilor locuintelor unifamiliale – persoane fizice, denumiti in continuare beneficiari, la contractarea de credite bancare acordate de institutii de credit, denumite in continuare finantatori, cu garantie guvernamentala si cu dobanda subventionata pentru executarea lucrarilor de interventie privind reabilitarea termica a cladirilor de locuit.

(2) Prevederile prezentei ordonante de urgenta sunt aplicabile beneficiarilor cladirilor de locuit construite si receptionate pana la sfarsitul anului 2000.

Art. 3. – Lucrarile de interventie privind reabilitarea termica care pot fi finantate in conditiile prezentei ordonante de urgenta cuprind:

a) reabilitarea termica a anvelopei cladirii si a instalatiilor aferente;

b) repararea, dupa caz, inlocuirea/achizitionarea cu montaj a centralei termice de bloc/scara, respectiv a centralei termice aferente locuintei unifamiliale, precum si a instalatiilor aferente acesteia;

c) introducerea, dupa caz, a unor sisteme alternative pentru asigurarea partiala/totala a energiei pentru apa calda de consum, iluminat si/sau incalzire.

Art. 4. – Reabilitarea termica a cladirilor de locuit cu finantare prin credite bancare si dobanda subventionata cuprinde urmatoarele etape:

a) expertizarea tehnica, certificarea energetica si auditul energetic al cladirii existente si proiectarea lucrarilor de interventie;

b) executarea lucrarilor de interventie;

c) receptia si certificarea energetica a cladirii la terminarea lucrarilor;

d) receptia finala, la expirarea perioadei garantiei de buna executie a lucrarilor.

Art. 5. –

(1) Decizia de reabilitare termica a cladirilor de locuit in conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgenta se ia de catre beneficiar.

(2) In cazul asociatiei de proprietari, hotararea pentru executarea lucrarilor de reabilitare termica si de contractare a unui imprumut bancar in conditiile prezentei ordonante de urgenta se va lua cu votul a minimum 90% din membrii asociatiei de proprietari. Hotararea adunarii generale a asociatiei de proprietari se va aduce la cunostinta tuturor proprietarilor din condominiu, inclusiv a celor care nu sunt membri ai asociatiei de proprietari, prin afisare la avizierul asociatiei, in termen de 5 zile de la data cand a fost adoptata.

Intreaga Ordonanta de urgenta o gasiti in Monitorul oficial. De asemene alt articol in legatura cu acest subiect gasiti in Ziarul de iasi.

Dulap din PAL

In urmatoarea lucrare va voi prezenta cum va puteti face singuri un dulap din PAL.

In primul rand trebuie sa va hotarati la modelul si dimeniunile pe care doriti sa le aiba, numarul de rafturi, inaltime….. dupa care realizati o schita.

Pentru asamblarea acestui dulap, sau oricarui mobilier din PAL o sa aveti nevoie de cateva scule cum ar fi: masina de gaurit, burghiu de 4mm, 7mm pentru lemn, autofiletanta, imbus de 4mm,  fier de calcat, cutter, smilgher.

Dulapul prezentat de mine are urmatoarele dimeniuni: 500/1000/2300h.

Cantitati necesare:

• PAL 8 mp
• PFL 2,3 mp
• Cant aprox. 20ml
• Balamale 10 buc.
• Eurosuruburi 12 buc.
• Cuie 20 buc.
• Dopuri eurosuruburi 12 buc.
• Manere 4 buc.
• Bara pentru umerase 1 buc.

Dupa ce s-a facut necesarul  se poate merge la ISPAL unde dati comanda de pal, pfl si de accesorii.

Tot aici se taie palul la dimeniunile dorite (aprox. 0,9 ron ml) si se realizeaza gaurile  pentru balamale (aprox. 5 ron/buc.).

Pretul materialelor pentru acest dulap sunt in jur de 300 de ron, in functie de palul si accesoriile alese, poate scadea sau creste.

Termoizolatie

Termoizolatie exterioara polistiren expandat

Izolarea termica se face cu scopul de a mari confortului termic prin minimizarea consumului de energie necesar pentru racire/incalzire.

Izolarea prin exterior limiteaza transferurile termice intre interior si exterior si astfel contribuie la confortul locuintei, indeosebi iarna si vara. O cladire cu o buna izolatie termica are un consum energetic mic.

1.1. Materiale folosite:

–          Polistiren expandat 10 cm, P70(fig.1),

–          Adeziv Weber P37(fig.2),

–          Adeziv Weber P50(fig.3),

–          Dibluri de polistiren 16 cm pentru zidarie(fig.4),

–          Dibluri + surub de polistiren 16 cm pentru OSB(fig.5),

–          Plasa fibra de sticla 145 gr(fig.6),

–          Profile de colt (fig.7)

–          Lacrimar (picurator) (fig.8)

–          Tencuiala decorativa (fig.9).

Fig.1                        Fig.2                       Fig.3                      Fig.4

Fig.5                                  Fig.6

Fig.7                      Fig.8                           Fig.9

 

1.2. Unelte necesare: bidinea, ciocan, pieptan, fierul de glet, spaclu, cutter, nivela, galeti, bormasina, amestecator, burghiu Φ 10.

2. Etape de lucru:

2.1. Pregatirea suprafetei.

Peretele trebuie bine curatat de praf. In cazul in care aplicarea se face direct pe zidarie, fara tencuiala, se are in vedere ca pe suprafata peretelui sa nu existe mortar ramas de la zidarie, care sa impiedice aplicarea corecta a placi de polistiren; daca au ramas armaturi provenite din stalpi, placi, centuri, acestea se indeparteaza, sau pot fi indoite la nivelul acestora.

2.2. Aplicarea adezivului pe placi.

Se prepara adezivul intr-o galeata, respectand cantitatile pentru amestec. Aplicati adezivul pe placa de polistiren formand niste gramajoare, dupa care se uniformizeaza pe toata suprafata placii cu pieptenele. Daca suprafata nu permite placarea la pieptene, se poate aplica prin asezarea unor gramajoare (aproximativ 6 pe placa de polistiren), dupa care se aplica adeziv in jurul placii sub forma unei benzi,cam 3-4 cm  latime.

2.3. Mod de aplicare a placii pe perete.

Aplicati placile una langa alta incepand de la baza peretelui, de la un colt, mergand pana la partea superioara a peretelui mentinand o linie dreapta. Miscati placa aplicata pana ajunge sa se fixeze bine langa celelalte placi.

2.4. Fixarea placilor in dibluri.

Placile de polistiren se fixeaza cu dibluri atunci cand peretii sunt denivelati iar placile nu pot adera perfect la suprafata acestora. Se folosesc cel putin 6 dibluri pe mp.

2.5. Aplicarea adezivului de fixare.

Dupa intarirea mortarului cu care s-au fixat placile trebuie aplicat stratul protector cu plasa de armare. Pentru aceasta se aplica un strat de mortar pe o suprafata de aproximativ 1 m in partea superioara a peretelui de care se va prinde plasa care mai apoi se va derula pana jos la soclu.

2.6. Prinderea plasei de armare.

Plasa de armare se acopera cu un strat de mortar incepand din centrul plasei si apoi spre margini. Acest strat protector trebuie sa acopere plasa in intregime.

2.7. Montarea coltarelor cu plasa.

Colturile cladirii fiind predispuse lovirii, trebuie sa montam coltare metalice pe o inaltime de 2 m de la sol. Astfel colturile cladirii vor fi protejate de actiunile mecanice.

2.8. Montarea lacrimarelor.

Acestea se folosesc, la partea superioara a a suprafetelor vitrate, facand parte din alcaturiea glafului, se folosesc si la partea de jos a izolatiei, atunci cand izolarea imobilului se face de la anumita inaltime fata de sol (deasupra socului). Au rolul de a colecata apa de pe suprafata peretilor provenita din preciptatii, de a impiedica infiltrarea ei in perete, sau in cazul ferestrelor sub tamplarie.

3.9 Tencuiala decorativa.

Dupa min. 72h de la spacluire, se poate trece la finisarea suprafetei cu tencuiala decorativa Top Decor. Tencuiala este produsa pe baza de rasini in dispersie apoasa, avand diferite granulatii: 0.5mm, 1mm, 1.5mm, 2mm, 2.5mm, 3mm.

Produsul se omogenizeaza dupa caz . Tencuiala se aplica pe suprafete in prealabil amorsate cu amorsa. Aplicarea se face cu fierul de glet si se niveleaza cu drisca.

 

Drenaj

Captarea apei din surse subterane

1.1. Conditii generale asupra surselor de apa subterana

Prin ape subterane se intelege, straturile intinse de apa, care circula in porii si fisurile rocilor, in interiorul scoartei terestre. In anumite conditii Hidrogeologice, apele subterane pot iesi la suprafata terenului sub forma de izovoare.

Apa subterana provine fie din infiltratia directa a precipitatiilor atmosferice, fie din infiltrarea apei de suprafata prin malurile permeabile ale raurilor si lacurilor; aceasta poarta denumirea de apa vadoasa. O mica parte din apa subterana provine din condensarea vaporilor de apa, in pori rocilor subterane; aceasta poarta denumirea de apa juvenila.

O parte din apa care se afla in interiorul scoartei terestre circula in porii si fisurile rocilor, iar o alta parte este retinuta prin fortele de atractie moleculara, la suprafata ganulelor care constituie stratul acvifer.

Prin lucrarile de captare se poate prinde numai apa subterana care circula liber.

1.2. Captartari orizonatale (cu drenuri si galerii)

Captarile orizontale sunt ansambluri de constructii si instalatii, care cuprind elementele de captare si colectare a apei (drenuri si galerii) si camera colectoare.

Schema unei captari orizontale intergeptoare: sectiune longitudinala, plan

1 – dren cu galerie de captare; 2 – camine de vizitare; 3- camera colectoare; 4 – conducta de aductiune

1.3.Clasificarea captarilor orizontale

Drenurile si galeriile sunt constructii pentru captarea apelor subterane, a caror dimensiune principala este pe orizontala. Drenurile si galeriile de captare pot fi interceptoare, daca directia lor reprezinta un front perpendicular sau oblic fata de directia curentului subteran, sau radiale daca drenurile in numar mai mare, converg catre camera colectoare a captarii.

Drenurile reprezinta captari nevizitabile, iar galeriile, captari vizitabile.

Captarile orizontale interceptoare prin drenuri si galerii se aplica in cazul stratelor acvifere freatice de grosime mica (sub 2…5 m) care se afla la o adancime relativ mica sub nivelul terenului (sub 8…10m); captarile cu drenuri radiale se aplica la stratele acvifere de capacitate mare, avand grosimi ale stratului de apa pana la 30…40 m.

Spre deosebire de puturi, care au numai rolul de captare, drenurile si galeriile au rolul de a prinde apa, cat si acela de a o conduce catre camera colectoare.

In figura este reprezentata schema unei captari orizontale, cu drenuri interceptoare. Pentru controlul drenului sunt prvazute camine de vizitare la anumite distante. In mijlocul captari se afla camera colectoare. Drenurile si galeriile interceptoare se construiesc cu panta catre camera colectoare. Captarile cu drenuri se folosesc pentru debite mici si mijlocii (pana la 300…400 l/s), iar galeriile pentru debite mari sau in cazul in care calitatea apei subterane impune o intretinere permanenta a captarii (de ex. Cand se capteaza o apa care contine compusi de fier sau de mangan).

Mai jos sunt prezentate ceva poze, facute la un imobil P+1E+M unde s-au efectuat lucrari de drenare a apei.

Această prezentare necesită JavaScript.

In prima etapa s-a efectuat santurile si doua canale, drenarea s-a facut atat pe langa casa cat si la subsol.

In a doua faza s-a asigurat  ca hidroizolatia casei este in stare buna, dupa care s-a trecut la asternerea unui strat de sort de circa 30-40 cm grosime (ciur 25-63 mm).

A treia faza a constat in invelirea conductei de drenaj(Ø 110) intr-un material special, dupa care aceasta s-a asezat in sant.

S-au facut legaturile la primul canal; de mentionat ca teava de drenaj exterioara a fost situata mai jos, decat cea de la subsol. Racordul celor doua conducte s-a facut la primul canal  tot pe diferenta de inaltime. S-a luat aceasta diferenta, ca masura de precautie, pentru cazul in care reteaua de canalizare nu ar putea face fata unor debite mari pentru un timp scurt (ploi).

A patra faza consta in asezarea stratului urmator de sort, acesta se aseaza atat pe langa conducta, cat si deasupra ei, cu aceeasi grosime de 30-40 cm. Dupa care se astupa santul cu pamant.

In cazul de fata s-au facut doua canale, nu sunt necesare doua decat daca se efectueaza o schimbare de directie.

Ultima etapa consta in racordarea canalului la reteaua de scurgere a orasului.